Recenzie Dragul meu necunoscut (Maiden Lane #7) de Elizabeth Hoyt

Un bărbat condamnat.

O femeie disperată.

Din cenușă, speranța renaște ca o vâlvătaie.

Acuzat pe nedrept de crimă și devenit mut în urma unei bătăi aproape fatale, Apollo Greaves, viconte Kilbourne, reușește să evadeze de la Bedlam. Cu soldații Coroanei pe urmele sale, își găsește refugiu între ruinele renumitului parc Harte’s Folly, muncind ca simplu grădinar, fără să aibă nici un fel de așteptări de la un viitor pe care îl consideră fără speranță. Însă când o tânără plină de viață se mută în clădirea abandonată și dărăpănată a teatrului de acolo, atenția îi este cu totul acaparată.

Tânăra este Lily Stump, o celebră actriță a scenei londoneze, care trece printr-o perioadă dificilă fiind forțată să se mute între zidurile arse ale teatrului din Harte’s Folly împreună cu băiețelul ei și cu o servitoare de încredere. Curând Lily descoperă că ea și mica ei familie nu sunt singurii locatari de acolo, un bărbat masiv și tăcut consideră, de asemenea, ruinele drept casa lui. Întâlnirea dintre Lily și Apollo are un rezultat neașteptat, fiecare vrea să-l vadă pe celălalt cât mai curând plecat din acel sanctuar. Dar când Lily îl surprinde citindu-i piesele pe care ea le scrie în secret, își dă seama că Apollo este mai mult decât ceea ce pare.

Deși pasiunea răvășitoare care se naște rapid între ei îi face să se apropie, tainele pe care Apollo știe că le are Lily par un obstacol greu de depășit. Iar când propriul trecut îl ajunge din urmă, Apollo este silit să facă o alegere: dragostea lui pentru Lily sau adevărul uluitor care îl va elibera.

Mulțumesc Editurii Litera pentru acest volum și pentru tot sprijinul acordat. Dacă v-a atras atenția acest volum și doriți să-l citiți, îl puteți achiziționa de pe site-ul Editurii Litera.

RECENZIE.

O poveste de dragoste care ne duce cu gândul la Frumoasa şi Bestia, Dragul meu necunoscut este, la fel ca şi celelalte volume din seria Maiden Lane, o lectură încântătoare, incitantă şi plină de acţiune.
L-am îndrăgit pe eroul acestui volum, Apollo, de când l-am întâlnit, în postura de personaj secundar, în cel de-al cincilea volum al seriei, Lordul Întunericului. În ciuda situaţiei în care se află, în ciuda faptului că era brutalizat, maltratat şi înfometat, Apollo m-a impresionat prin tăria sa de caracter, prin blândeţea cu care îşi trata sora, prin replicile pline de umor la care apela, încercând să o liniştească pe Artemis şi prin faptul că refuza să renunţe la speranţă.

Întemniţat pe nedrept pentru o crimă pe care nu a comis-o, torturat şi bătut cu atât de multă brutalitate încât şi-a pierdut glasul, Apollo a evadat cu ajutorul surorii sale şi a ducelui de Wakefield şi trăieşte printre umbre, ascuns în ruinele incendiate ale parcului Harte’s Folly, bântuit de amintirile tulburătoare ale celor patru ani petrecuţi la Bedlam şi de teama că soldaţii Coroanei îl vor găsi.
Apollo nu este eroul tipic al volumelor romantice, nu este un nobil înstărit sau arogant, ci un bărbat fermecător şi tandru, un erou misterios, onorabil şi seducător, capabil de orice sacrificiu pentru femeia iubită. Forţat să se ascundă în spatele imaginii unui grădinar singuratic, mut şi retras şi să păstreze distanţa fată de toţi cei care l-ar putea recunoaşte, Apollo îşi dedică tot timpul reconstruirii parcului în care locuieşte. În ciuda înfăţişării sale intimidante şi a incapacităţii de a vorbi, Apollo este un bărbat blând, altruist şi milos, un bun observator şi un personaj perspicace, intuitiv, ingenios şi tenace. Dragostea pe care o simte pentru Lily alungă întunericul din sufletul lui Apollo şi îl face pe acesta să înfrunte orice obstacol pentru a putea fi liber din nou.

O actriţă faimoasă şi un dramaturg de succes, Lily este o femeie puternică, vivace, inteligentă şi independentă, o mamă iubitoare, atentă şi răbdătoare şi o soră devotată. Nevoită să locuiască în clădirea abandonată a fostului teatru, Lily încearcă din răsputeri să-şi întreţină fiul şi să-l protejeze de orice pericol. Lipsită de iubirea unui familii şi vulnerabilă, Lily se poate baza doar pe fosta ei doică, care îi este întotdeauna alături şi care o sprijină necondiţionat.
Atracţia intensă dintre cele două personaje se transformă de-a lungul volumului într-o poveste de dragoste copleşitoare, pe măsură ce aceştia se descoperă unul pe celălalt, secretele dureroase care i-au marcat şi pierderile pe care le-au suferit.
Romanul face cu subtitlitate trimitere la faptul că aparenţele sunt înşelătoare şi că e greşit să judecăm o persoană în funcţie de înfăţişarea acesteia, comparându-l pe Apollo cu ducele de Montgomery, prin prisma lui Lily, şi scoţând în evidenţă diferenţele dintre înfăţişarea şi caracterul acestora.

De-a lungul seriei am apreciat munca de documentare depusă de autoare, evidenţiată de descrierile obiceiurilor epocii, vestimentaţiei şi societăţii în care trăiesc personajele, atenţia pe care aceasta o acorda detaliilor şi modul în care împleteşte în structura volumului capitole narate din perspectiva personajelor care vor deveni eroii următorului volum.
Momentele emoţionante şi sensibile, personajele frumos conturate şi interesante, citatele superbe care preced fiecare capitol şi scenele palpitante completează un roman fermecător şi captivant, cum numai Elizabeth Hoyt poate scrie.