sâmbătă, 25 aprilie 2015

Recenzie Hotul cuantic (Jean le Flambeur #1) de Hannu Rajaniemi

Excentricul Jean le Flambeur este un hot postuman. Are stiinta de a fura gandurile si timpul sau obiecte vechi de pe planeta Pamant, aflate acum in posesia aristocratilor din Orasele Miscatoare de pe Marte.

In ciuda abilitatilor sale, Jean, ale carui origini sunt invaluite in mister chiar si pentru el, face o greseala si ajunge in Inchisoarea Dilema.

Salvat de misterioasa Mieli si nava ei seducatoare, i se ofera o sansa unica: sa isi recastige libertatea si memoria pierduta, daca accepta provocarea de a duce la bun sfarsit o spargere asa cum n-a mai dat niciodata.

Daca v-a atras atentia acest volum si doriti sa-l cititi, il puteti achizitiona de pe site-ul Editurii Nemira.
Multumesc Editurii Nemira pentru acest volum si pentru tot sprijinul acordat.


RECENZIE.
Acţiunea volumului se desfăşoară într-un viitor îndepărtat, în care planetele au fost teraformate, din dorinţa de a recrea un nou Pământ, într-o lume uluitoare în care timpul este moneda de schimb, iar odată ce acesta se sfârşeşte, oamenii devin captivi în trupurile uriaşe ale unor roboţi numiţi Tăcuţi.
Lumea creată de autor este fascinantă, unică şi uneori copleşitoare, datorită terminologiei ştiinţifice şi a tehnologiei superioare care sunt introduse încă de la începutul volumului. Cu toate acestea, pe măsură ce lectura avansează, universul imaginat de autor prinde contur în paginile cărţii, dezvăluindu-ne o societate futuristă în care oamenii au devenit aproape nemuritori.
În această lume, locuitorii oraşului Oubliette folosesc gevulotul pe post de scut pentru a-şi proteja intimitatea şi pentru a-şi ascunde emoţiile, sentimentele şi identitatea. Încercând să-şi controleze şi să-şi limiteze interacţiunile cu alţi membri ai societăţii, oamenii îşi dezvăluie prezenţa doar în agore, spaţii în care nimeni nu-şi poate învălui identitatea în gevulot. Cu toate acestea, trecutul şi istoria oraşului sunt conectate şi disponibile în exomemoria publică care poate fi accesată de oricine.
Mintea umană a evoluat cu ajutorul tehnologiei, amintirile pot fi descărcate şi împărtăşite, iar conştiinţa fiecărui individ poate fi transplantata într-un trup nou, reuşindu-se astfel ca oamenii să trăiască chiar şi sute de ani.
Hoţul cuantic se deschide cu personajul principal, Jean le Flambeur, un hoţ întemniţat într-o închisoare de maximă siguranţă, in care este forţat să poarte la nesfârşit o bătălie pentru supravieţuire şi evoluţie cu el însuşi. Ajutat să evadeze de o femeie misterioasă numită Mieli, Jean este nevoit să pornească într-o călătorie periculoasă pentru a descoperi adevărul despre trecutul său şi pentru a recupera amintirile pe care s-a străduit să le ascundă cu ani în urmă.
Volumul este narat din perspectiva lui Jean, un fost hoţ faimos şi genial, a detectivului Isidore şi a lui Mieli, iar fiecare personaj în parte este bine conturat şi complex.
Student la arhitectură, Isidore lucrează ca detectiv pentru Tzaddiki, justiarii mascaţi care protejează cetăţenii oraşului şi care investighează toate infracţiunile care au loc în Oubliette. Inteligent, perspicace şi calculat, Isidore este renumit pentru rezolvarea celor mai dificile cazuri şi pentru discreţia de care dă dovadă.
Decis să-şi schimbe viitorul, Jean şi-a îngropat trecutul şi toate amintirile, iar acum este nevoit să redescopere secretele care l-au împins să ia această decizie. Prins într-un păienjeniş de mistere şi conspiraţii care îşi au originea la începutul lumii postumane, Jean apelează la abilităţile sale pentru a o regăsi pe cea care are toate răspunsurile la întrebările sale.
Mieli, salvatoarea şi totodată temnicera lui Jean este o războinică cu un trecut învăluit în mister. O femeie inteligenta, o luptătoare iscusită înzestrată cu aripi şi armament avansat, Mieli încearcă să se concentreze pe misiunea pe care trebuie să o îndeplinească şi să ascundă pierderea care o motivează să nu renunţe.
O combinaţie de science fiction şi roman de mister, Hoţul Cuantic este un volum avangardist, provocator şi captivant, care atinge teme precum moartea şi nemurirea, libertatea şi captivitatea, o incursiune într-un viitor halucinant, o lectură ingenioasă şi impresionantă, desăvârşită de scenele pline de suspans şi momentele tensionate.

26 de comentarii:

Ema spunea...

Draguta cartea, dar putin cam complicata. Imi plac SF-urile, dar nu toate. Depinde de carte. Pe asta nu sunt sigura ca as trece-o pe lista mea :)

Heoise75 spunea...

Mi-am luat-o si eu. era util sa spui cateva cuvinte si despre autor: Hannu e finlandez, dar traieste in Anglia si isi da doctoratul in matematică! Fac o conexiune deci cu titlul si cu restul seriei: cuantic, fractal, etcToate au implicatii matematice. E un barbat dragut, brunet cu ochii inteligenti, culoarea fiind ca albastrelele.

Unknown spunea...

Nu pare a se încadra în domeniul meu de interes, dar nu neg că poate mi-ar plăcea să o încerc.
@Emanuela, știu cum te simți. Așa e și la mine.

Praf de stele spunea...

Mi se pare o carte pe gustul meu, desi nu sunt mare fana a SF-urilor. Sper sa pun si eu mana pe ea. La mentiunea cu timpul, imi aminteste de un film cu Justin Timberlake, in care, timpul era vital pentru ei.

Ema spunea...

@Andra, eu nu zic ca s-ar putea sa ma intereseze la un moment dat, deocamdata insa am carti mai faine de citit :D

Madalina spunea...

Emanuela, e o carte foarte buna si captivanta. La inceput a mers mai greu pentru ca a durat putin pana m-am familiarizat cu termenii folositi de autor, dar apoi nu am putut sa o mai las din mana. Lumea creata de autor e fascinanta si uimitoare, foarte diferita de tot ce am citit pana acum.

Andra, mie mi-a placut mult volumul. Daca ai ocazia sa-l citesti, da-i o sansa :)

Heoise75, biografii ale autorilor pot fi gasite in prezentarea cartii. Eu nu le includ niciodata in recenzii. Cand citesc un volum, ma concentrez asupra acestuia, a personajelor si a actiunii, nu asupra autorului. Cred ca majoritatea persoanelor care incearca sa afle mai multe despre o carte citind recenzii sunt interesati de informatii despre volum, nu despre autor.

Andreea, am vazut si eu filmul, dar mi se pare foarte diferit de carte :) In carte, timpul e moneda curenta doar pe Marte, in restul Universului nu se aplica aceleasi reguli. In plus, oamenii nu mor cu adevarat. Constiinta lor este transplantata in trupurile unor roboti uriasi care slujesc orasul vreme de o suta de ani, redevenind din nou oameni cand aceasta perioada se sfarseste.

Ema spunea...

@Mada, imi dau seama ca e faina, altfel n-o recomandai. Ce ziceam eu e ca nu sunt mare fana a sf-urilor. Imi plac cateva, dar trebuie sa ma prinda un pic povestea. Promit ca te anunt daca o citesc :P

Unknown spunea...

Mădă, daca voi avea ocazia să o citesc, doar nu îi voi da cu piciorul, nu? Însă eu sigur nu o voi cumpăra din moment ce wishlist-ul meu e imens deja și mi le-am aranjat într-un top frumos pe care nu vreau să-l stric.
Ce mai citești? :)

Madalina spunea...

Emanuela, care sunt sf-urile tale preferate?

Andra, incerc sa ma decid intre Omul pictat de Peter V. Brett, Robopocalipsa
de Daniel H. Wilson si Magicienii de Lev Grossman. Toate suna foarte bine si nu stiu pe care sa o aleg :)

Ema spunea...

@Mada, cartile lui Arthur C Clarke si Jocul lui Ender.

Madalina spunea...

Am vazut filmul Jocul lui Ender :) Mi-a placut si de atunci am tot incercat sa-mi fac timp sa citesc si cartea, dar nu am reusit. Am atat de multe carti care asteapta sa fie citite.

Unknown spunea...

Mădă, toate sună bine, ai dreptate. Multă baftă cu alegerea! Eu aştept recenziile. :)
N-am citit Jocul lui Ender. E super populară şi poate de-asta mi-e şi frică. Cum a fost, Emanuela?

Ema spunea...

@Mada, eu am citit cartea, la film nu am curaj sa ma uit, am fobie de paianjeni si am inteles ca gandacii aia din carte arata in film ca niste paianjeni uriasi. Deci prefer sa raman cu imaginea creata de mintea mea din carte:D
@Andra, mie mi-a placut foarte mult. Modul in care autorul imbina inocenta unui copil cu sf-ul e genial. :)

Unknown spunea...

Emanuela, ți-e frică şi să-i vezi? Eu am probleme cu şerpii, dar pot să mă uit la ei. Cu câte un fior pe şira spinării, dar pot. :))

De la Isaac Asimov a citit vreuna dintre voi, fetelor?

Madalina spunea...

Andra, si mie mi-e teama tot de serpi. Pot sa-i vad la televizor, dar si asa imi dau fiori. Nu stiu cum as reactiona daca as vedea unul de aproape si sper sa nu aflu niciodata.

Emanuela, mie nu mi s-a parut ca arata ca niste paianjeni in film. Mai degraba ca niste gandaci uriasi.

Ema spunea...

@Andra, da, fobia mea se manifesta nu doar la paianjeni reali, ci si la jucarii, poze si orice altceva... Legat de Asimov, nu-mi dau seama acum, cred ca am citit cand eram mai mica, dar nu-mi mai amintesc.

@Mada, inseamna ca m-a pacalit Radu. Dupa ce am citit cartea i-am zis ca e f faina si ca exista film dupa ea, sa se uite, si dupa aceea mi-a zis ca mai bine sa nu ma uit.

Pentru amandoua, daca n-aveti fobie de paianjeni, uitati-va la videoclipul melodiei The Cure - Lullaby. Eu nu m-am uitat, tocmai ca stiu cu ce e :))

Madalina spunea...

Emanuela, eu nu ma tem de paianjeni si poate nu am observat eventuale asemanari. Mai bine cauta poze cu gandacii din film si asa iti vei da seama daca arata sau nu ca si paianjenii.

Unknown spunea...

Mădă, bine că nu sunt singură. Mi se par cele mai periculoase animale, nu ştiu de ce. Eu am urmărit cum ieşeau din ouă vreo cinci-şase şerpi şi mai aveam puțin şi leşinam. Nu mai vreau să repet experiența. Îh!

Ema spunea...

@Mada, asta e o idee buna :D. O sa ma uit la film daca par ok acele animale :D
@Andra, nici mie nu imi plac serpii, dar parca nu imi vine sa lesin cand ii vad :)

Unknown spunea...

Emanuela, eu nu îi suport. Am şi coşmaruri cu ei, uneori. Nu mi-e frică de criminali în serie, mi-e frică de şerpi. :))

Ema spunea...

@Andra, desi eu nu am asa frica de serpi, nu pot sa ma amuz pe faptul ca ai cosmaruri cu ei, pentru ca nici fobia mea de paianjeni nu e de inteles :)

Unknown spunea...

Emanuela, şerpii sunt cel mai rău lucru existent. Mai răi ca spoilere depsre morțile unor personaje. :o

Ema spunea...

Nu nu, paianjenii sunt cel mai rau lucru existent! E adjudecat! :D

Unknown spunea...

Ma pot contrazice până mâine, să știi. :)))

Ema spunea...

Si eu. Trebuie doar sa vii la mine la tara sa vezi o tarantula de pe acolo, si iti promit ca imi dai dreptate. Nici Radu nu m-a crezut ca exista asa ceva in Romania, pana n-a mers acolo si a ramas blocat, ca era cel mai mare paianjen pe care l-a vazut vreodata. Eu strigam sa il omoare si lui ii era mila de el. :))

Unknown spunea...

Eu am primit de la mama (Iepuraşul) un coş cu dulciuri, când aveam vreo 4-5 ani. Îl lăsase în grădină ca eu să îl pot găsi singură şi l-am găsit. Cu un şarpe în el. Mama încă îmi povesteşte în continuare cât de atre am țipat.
Deci, eu am chestia asta de când eram mică.

E al zecelea comentariu, mai vorbim noi. :*