Elixirul Vietii (Ucenicia lui Viktor Frankenstein #1) de Kenneth Oppel

Cele mai bune intentii pot da nastere celor mai intunecate obsesii.

Viktor şi fratele lui geamăn, Konrad, au explorat toate coridoarele secrete şi camerele tainice din somptuosul lor castel Frankenstein. Cu excepţia uneia.
Biblioteca Întunecată adăposteşte tomuri străvechi, misterioase, scrise în limbi ciudate şi pline de cunoştinţe interzise. Tatăl lor îi obligă să promită că nu vor vizita niciodată biblioteca, însă în clipa în care Konrad cade grav bolnav, Viktor înţelege că trebuie să descopere cartea ce conţine reţeta pentru legendarul Elixir al Vieţii.
Elixirul necesită doar trei ingrediente. Dar astre nefaste, o alchimie periculoasă şi un triunghi amoros nefericit pun în pericol, la fiecare pas, reuşita strădaniilor lui. Viktor ştie că nu poate să dea greş. Însă sorţii săi de izbândă depind de cât de departe poate împinge graniţele naturii, ale ştiinţei şi ale iubirii şi cât de mult este dispus să sacrifice.

RECENZIE.
Elixirul Vietii, primul volum din seria Ucenicia lui Viktor Frankestein de Kenneth Oppel este un roman tulburator si captivant despre dragoste, sacrificiu, sete de cunoastere si dorinta care ne impinge sa luptam pentru a supravietui si pentru a-i proteja pe cei iubiti fara ezitare.
M-a impresionat profund Viktor si lupta lui permanenta in incercarea de a-si dovedi lui insusi si celor pe care-i iubeste ca este la fel de bun, de puternic sau inteligent precum fratele sau, dar si iubirea pentru acesta care-l domina si il impinge, in dorinta de a-l salva pe Konrad, pana la marginea abisului, in plasa ambitiei si a unei curiozitati de nestavilit pentru tainele ascunse ale alchimiei.
Viktor este un personaj complex, un geniu capabil de orice sacrificiu in numele iubirii si al stiintei mai mult sau mai putin intunecate. Gelozia, furia, dorinta de a-si depasi fratele, de a o face pe femeia de care este indragostit sa-l iubeasca, ii scot, uneori, lui Viktor la iveala intunericul ascuns in spatele firii lui pasionale, impulsive, indraznete si curioase. Viktor e real, dominat de sentimente profunde, dar e intotdeauna corect, isi pastreaza integritatea si nu cedeaza in fata gandurilor care l-ar putea impinge sa-si tradeaze valorile in incercarea de a-si atinge scopul sau de a obtine dragostea Elizabethei.
La inceput eram putin sceptica in privinta lui Viktor, in felul in care acest personaj va evolua, ma temeam ca va ceda in fata impulsurilor lui impins de sentimentele contradictorii care-l incearca uneori, dar sacrificiul lui, lipsa ezitarii, totul in numele iubirii, m-au facut sa ma atasez de el si sa fiu furioasa pe Elizabeth, care prin comportamentul ei rece si indiferent, aproape ii minimalizeaza sacrificiul. As fi vrut sa o vad ezitand sau gandindu-se si la Viktor, la gandul ca el va ramane mutilat pe vecie. Ea a acceptat fara sa-i pese sacrificiul lui, ba chiar mi-a lasat impresia ca l-a presat, cunoscandu-i sentimentele si oferindu-se ea pentru acel ultim ingredient al elixirului vietii. S-a comportat de parca era ceva firesc, de parca totul i se cuvenea lui Konrad si m-a facut sa ma intreb cat ar fi considerat ca e prea mult sa sacrifice Viktor pentru fratele sau. M-a marcat faptul ca, din punctul ei de vedere, doar viata lui Konrad conta pentru ca el era cel pe care ea il iubea si nu Viktor, cel care luptase cu sudoare si sange pentru viata fratelui sau. Cred ca acesta a fost si motivul care l-a determinat pe Viktor sa renunte la ea in ciuda momentului din lift.
Finalul acestui volum a fost neasteptat, desi as fi crezut citind penultimul capitol ca trebuia sa-mi dau seama ce se va intampla. Discutia celor doi ar fi trebuit sa ma pregateasca pentru deznodamant, sa-mi dea de gandit, dar dupa ritmul accelerat al volumului, l-am subestimat pe Oppel crezand ca le ofera protagonistilor un moment de pace si respiro pana in urmatorul volum. Mi-a parut enorm de rau ca toate sacrificiile au fost in van, pierdute si irosite pentru totdeauna, dar Viktor si incapatanarea lui ma fac sa sper ca lupta nu a incetat, ci doar pregateste un nou atac, cauta o noua cale de a-si salva fratele.
Cu toate ca integul volum e minunat, desi atmosfera e sumbra si incarcata de secrete pierdute in negura timpului, momentul meu preferat a fost adorabil si emotionant, desi poate lipsit de importanta. Scena din bucatarie, cand Viktor si Konrad curatau cartofi, iar Wilhelm cu manutele lui plinute a tras de pe masa cojile de cartofi si le-a indesat in gurita, numindu-i catofiori a fost absolut adorabil si m-a facut sa vad un Viktor incredibil de bland si tandru.