Recenzie Incercarile focului (Captiv in labirint #2) de James Dashner

Thomas a crezut că rezolvarea Labirintului reprezintă sfârșitul cumplitei lui aventuri. A crezut că s-a terminat cu variabilele, cu alergatul. A crezut că toți Poienarii își vor relua viețile, dar nu și-a închipuit la ce fel de existență se vor întoarce.

În Labirint, viața era ușoară. Aveau mâncare, aveau un adăpost și siguranță, înainte ca Teresa să declanșeze sfârșitul. Dar, în lumea de dincolo de Labirint, sfârșitul începuse cu mult timp în urmă. În locul libertății sperate, Poienarii se află acum în fața unei noi încercări: ei trebuie să străbată un deșert torid, pândiți de amenințarea unor furtuni cataclismice și, mai ales, a unor ființe omenești devastate de o boală misterioasă, Arșița, care îi transformă treptat într-un soi de monștri insensibili,
sălbăticiți.

Va ține oare Thomas secretul libertății ascuns undeva în adâncul minții sale? Sau va rămâne pentru totdeauna în stăpânirea Răului?

Multumesc editurii Litera pentru acest volum si pentru tot sprijinul acordat. Daca v-a atras atentia acest volum si doriti sa-l cititi, il puteti achizitiona de pe site-ul editurii Litera.

RECENZIE.

Continuarea volumului Captiv în labirint, Încercările focului se dovedeşte a fi o luptă pentru supravieţuire, presărată cu obstacole mortale, menite să-i testeze pe Poienari şi să-i silească să se confrunte cu cele mai mari temeri ale lor şi uneori, chiar cu ei înşişi. Plin de acţiune şi suspans, răsturnări de situaţie neaşteptate şi aventuri, Încercările focului este mai alert şi mai imprevizibil decât primul volum din serie.

Dacă în Captiv în labirint abia descopeream lumea terifiantă, măcinată de moarte şi distrugere din afară labirintului, în acest volum, Poienarii trebuie să înfrunte o nouă serie de provocări, inamici mult mai periculoşi şi mai înspăimântători şi să descopere în cine pot avea încredere sau nu. Pe măsură ce lectura avansează, cititorul devine, la fel ca şi personajele principale, prizonier al unei lumi înfiorătoare, în care senzaţia rău prevestitoare că ceva teribil se va întâmpla se acutizează cu fiecare capitol. Copleşit de teamă, cu speranţele adesea zădărnicite, asişti la conflicte şi trădări atât de neaşteptate şi şocante, încât eşti lăsat fără cuvinte.

De-a lungul cursei contra cronometru prin deşert, noi personaje sunt introduse, descoperim un nou grup forţat să treacă prin aceleaşi încercări ca şi Poienarii, dar şi victimile Arşiţei, fiinţe chinuite de boala şi transformate în creaturi sălbatice, mânate de instincte şi violenţă.

Thomas este un personaj cu care cititorul se identifică cu uşurinţă, un personaj puternic şi realist, care se lăsă copleşit de aceleaşi sentimentele de furie şi nedreptate pe care le experimentează şi cititorul. Cu toate că este îngrozit, cu toate că se îndoieşte că va fi capabil să ducă la bun sfârşit călătoria pe care a început-o, Thomas dovedeşte o tărie de caracter admirabilă, evidenţiată de transformările prin care trece de-a lungul volumului şi de abilităţile dovedite de lider.
Unul dintre personajele mele preferate este Minho. Amuzant şi inteligent, Minho devine încetul cu încetul unul dintre cele mai puternice personaje ale volumului, un personaj care nu se da bătut niciodată şi care nu se lasa oprit de nimic. Newt este un personaj caracterizat de loialitatea şi compasiunea pe care le afişează, impresionând totodată prin faptul că nu-şi pierde cumpătul şi că dă dovadă de calm în cele mai tensionate situaţii.

Teresa este la fel de misterioasă ca şi în volumul precedent. Cu toate că avem motive să ne îndoim de ea şi să o privim într-o altă lumină după întâmplările care au loc la finalul volumului, persista senzatia că în spatele fiecărei acţiuni se ascunde un secret periculos şi o alegere pe care personajul este forţat să o facă.
Experimentul la care sunt supuşi Poienarii de grupul RĂU este la fel de îngrozitor şi de brutal ca şi testul precendent, iar sfârşitul suprinzator al volumului ne aduce o nouă serie de întrebări fără răspuns şi mistere de rezolvat, care nu fac decât să completeze atmosfera întunecată şi starea de confuzie şi incertitudine permanentă a romanului.

Recenzie Captiv in labirint (Captiv in labirint #1) de James Dashner

Când Thomas se trezește într-un loc necunoscut, nu-și amintește decât cum îl cheamă. Mintea îi este ca o foaie albă. În jurul lui se află mai mulți băieți, care îi urează bun-venit în Poiană, un loc înconjurat de ziduri de piatră. La fel ca Thomas, Poienarii nu au nici o idee despre felul în care au ajuns acolo și nici din ce motiv. Tot ceea ce știu este că, în fiecare dimineață, porțile de piatră către labirintul care îi înconjoară se deschid și că în fiecare seară se închid la loc. Și, la fiecare treizeci de zile, un nou băiat apare acolo, adus cu un lift. Așadar, Thomas era așteptat. Cu totul neașteptat, a doua zi este trimisă acolo și o fată, prima fată din grup. Și mai surprinzător decât sosirea ei este mesajul pe care îl aduce. Thomas ar putea fi mai important decât ar fi crezut vreodată. Numai de-ar putea să scoată la iveală secretele întunecate îngropate înăuntrul minții sale.

Multumesc editurii Litera pentru acest volum si pentru tot sprijinul acordat. Daca v-a atras atentia acest volum si doriti sa-l cititi, il puteti achizitiona de pe site-ul editurii Litera.

RECENZIE.

Cand Thomas se trezeste intr-un lift intunecat, singurul lucru pe care si-l aminteste este numele lui. Nu stie cum a ajuns in acel lift, de ce sau incotro se indreapta, iar cand liftul se opreste, o frica paralizanta pune stapanire pe el. Cand usile liftului se deschid si este inconjurat de un grup de baieti care ii ureaza bun venit in Poiană, Thomas isi da seama ca va trebui sa se adapteze noii lui vieti dacă isi doreste sa afle adevarul despre trecutul lui si despre motivul pentru care a fost trimis in acest loc straniu.

Dar nici ceilalti baieti nu au amintiri dinainte de a ajunge in Poiană. Stiu doar ca o data la treizeci de zile soseste inca un baiat, ca Labirintul din afara Poienii este un loc infiorator, bantuit de creaturi terifiante care ii ataca pe baietii ramasi afara dupa lasarea noptii si ca trebuie sa faca tot ce le sta in putinta sa supravietuiasca si sa descopere cum pot evada.

Cand, in ziua urmatoare, spre socul tututor, o fata este trimisa in Poiană cu un mesaj criptic, Thomas se teme ca nu mai au atat de mult timp sa gasească o iesire din labirint si ca monstrii care ii pandesc s-ar putea sa patrunda in Poiana ramasă dintr-o data fara zidurile care o protejau.

Captivant si palpitant, Captiv in labirint este asemenea unui puzzle pe care cititorul il rezolva in acelasi timp cu personajele. Prizonier intr-o lume ciudata si neprietenoasă, populată de baieti care refuza cu incapatanare sa-i spuna orice despre locul in care se afla, Thomas se dovedeste a fi un personaj curajos si curios, care refuza sa se conformeze regulilor Labirintului, care isi urmeaza instinctul si care nu se teme sa pună intrebarile pe care toti le evita.

Am apreciat descrierile Labirintului, ale Poienii si ale vietii pe care baietii si-au construit-o acolo, de la gradinile pline cu legume si fructe la hambarele cu animale, si societatea unita guvernata de ordine si reguli pe care toti le respecta si unde fiecare isi aduce contributia la traiul zilnic. 

M-a impresionat modul in care un grup de adolescenti a reusit sa depaseasca confuzia si tensiunile provocate de mediul in care se aflau si ca in ciuda tutror greutatilor prin care au trecut si a pierderilor pe care le-au suferit, nu au renuntat niciodata sa incerce sa descopere iesirea din Labirint. 

Din pacate, am fost dezamagita de lipsa de sentimente pe care am observat-o la unele personaje, de raceala si lipsa de emotii cu care privesc sacrificiile unor baieti sau moartea acestora. In schimb, am putut sa simt disperarea, groaza, teama si nevoia de a supravietui si de a-i proteja pe cei apropiati, care ii incercau pe Minho, Newt si Alby si poate din acest motiv cei trei baieti au fost personajele mele preferate.

Nu am inteles motivul pentru care baietii au fost inchisi in Labirint. Ni s-a repetat de-a lungul volumului ca doar cei mai inteligenti copii au fost selectati pentru acest experiment, dar nu ni s-a explicat de ce era necesar ca baietii sa fie supusi acestor provocari si cum ar fi putut influenta sau ajuta rezolvarea testelor gasirea unui leac pentru Arsita. Conditiile din interiorul labirintului erau cu totul altele fata de cele din exterior, mediul in care baietii traiau nu avea nimic in comun cu pustiul ars de explozii solare, iar Transformarea prin care treceau copiii intepati de Durerosi, desi avea unele simptome similare Arsitei, era vindecabila. Cum ar fi putut fi comparate cele doua situatii si cum pot fi justificate mortile atator copii nevinovati? In loc sa incerce sa descopere un remediu pentru Arsita, initiatorii experimentului au torturat vreme de doi ani un grup de copii care nu ii pot ajuta cu nimic pe cei afectati de pandemie.

Captiv in labirint este un amestec de aventura, mister si actiune, care la final te lasa cu mai multe intrebari decat raspunsuri. Ultimul capitol nu face decat sa adanceasca teama cititorului ca personajele sunt abia la inceputul calatoriei terifiante pe care cu doar cateva pagini in urma speram ca au incheiat-o. Planul cercetatorilor, care i-au supus pe cei douazeci de adolescenti supravietuitori unuia dintre cele mai ingrozitoare teste, pare din ce in ce mai macabru si nu putem sa nu ne infioram la gandul ca in urmatorul volum i-am putea pierde si pe cei care cu greu au fost salvati acum.