Recenzie Fata cu toate darurile de M.R. Carey

Melanie este o fata foarte speciala. Dr. Caldwell o numeste „micul nostru geniu“.

In fiecare dimineata, Melanie asteapta cuminte in propria celula sa fie luata si dusa la clasa ei. Atunci cand Sergentul Parks vine dupa ea, arma lui este intotdeauna incarcata si indreptata spre ea cat timp doi dintre oamenii lui o imobilizeaza intr-un scaun special. Ea nu crede ca oamenii o plac prea mult. Glumeste cu ei ca nu ii musca, dar ei nu rad deloc.

Melanie iubeste scoala. Adora sa invete despre adunari si silabe si despre lumea care exista in afara clasei si a celulelor in care traiesc copiii. Cateodata ea ii povesteste invatatoarei favorite toate visurile pe care le are pentru cand va creste mare si va explora lumea. Melanie nu stie de ce asta o intristeaza atat de mult pe domnisoara Justineau.

Dacă v-a atras atenția acest volum și doriți să-l citiți, îl puteți achiziționa de pe site-ul Editurii Nemira. Mulțumesc Editurii Nemira pentru acest volum și pentru tot sprijinul acordat.

RECENZIE.

În ciuda faptului că ador creaturile supranaturale, volumele fantasy și romanele post-apocaliptice, de-a lungul anilor am încercat din răsputeri să nu includ volume cu zombie pe lista mea de lecturi. De fiecare dată când am cedat și am ales o carte sau un film cu zombie, motivată de recenziile pozitive, de aprecierile criticilor sau de gândul că ar fi o idee bună să-mi înfrunt teama, am ajuns inevitabil să regret decizia luată, după câteva nopți nedormite. Atât de umani și totuși atât de departe și de străini de tot ceea ce înseamnă umanitate, zombie mi se par mult mai reali și mai înfricoșători decât o ființă care își schimbă forma sau una căreia îi cresc brusc colți. Poate din cauză că mi se pare înfiorător gândul întoarcerii din morți și transformării într-o ființă lipsită de rațiune și mânată de porniri brutale sau poate din cauză că nimic nu este mai îngrozitor decât o creatură pe jumătate descompusă, care încearcă să devoreze ființe vii, dar care încă mai păstrează trăsăturile unui prieten sau membru al familiei, zombie vor fi mereu pentru mine monștrii desprinși din cele mai întunecate coșmaruri.

Cu toate acestea, deși evit cu orice preț acest gen de cărți, am fost mereu consolată de gândul că la final, indiferent cât de tragică ar fi situația pentru oameni, indiferent cât de redus ar fi numărul supraviețuitorilor, oamenii înving hoardele de zombie, iar umanitatea renaște din propria-i cenușă, mai puternică și mai plină de speranță, clădită de eroii sfârșitului lumii. Pentru că, până la urmă, cine sunt cei mai potriviți să salveze lumea, dacă nu un grup de eroi plini de însușiri admirabile care au supraviețuit în cele mai dificile condiții? Ei bine, Fata cu toate darurile schimbă toate ideile preconcepute pe care le aveam despre monștri, eroi, sacrificiu și salvarea lumii și îl face până și pe cel mai sceptic și înfricoșat cititor să-i privească pe zombie dintr-o cu totul altă perspectivă și să se întrebe, poate pentru prima dată, cum vede lumea un zombie.
Bine construit, cu o intrigă solidă suficient de ancorată în realitate încât să te pună pe gânduri și să-ți dea fiori, cu explicații stiințifice bine documentate, Fata cu toate darurile este un roman ingenios, cu o protagonistă de care îți este imposibil să nu te atașezi, un roman care umanizează și prezintă într-o lumină cu totul nouă, neconvențională, cele mai fioroase creaturi.

Lumea așa cum o știm s-a sfârșit, învinsă de un virus care le-a provocat mutații teribile majorității oamenilor. Puținii supraviețuitori sunt vânați de flămânzi, ființe periculoase și înfiorătoare, care și-au pierdut umanitatea și au cedat foamei care îi transformă în ucigași nemiloși, imposibil de oprit.

Melanie este prizonieră. Închisă într-o celulă, fără nicio șansă să fie eliberată, își petrece fiecare zi așteptându-i pe soldații care o vor conduce la cursuri. Toți colegii ei sunt exact la fel ca și ea, imobilizați, captivi, ciudați și înspăimântători pentru oameni, dar mai ales, letali, deși ei nu o știu. Cu toate acestea, sunt și neputincioși și lipsiți de apărare, iar Melanie îi privește cum dispar, unul câte unul, în fiecare zi și așteaptă cu groază momentul în care va veni și rândul ei. 

Melanie este o micuță foarte inteligentă, o fetiță inocentă și blândă, în vârstă de doar zece ani, care în ciuda faptului că-și petrece zilele într-o celulă, este plină de curiozitate, optimism și speranță. Fascinată de miturile grecești și foarte atașată de profesoara ei preferată, domnișoara Justineau, Melanie este un copil incredibil de puternic și de curajos, un copil care înfruntă o lume care vrea să o doboare, fără să dea înapoi, un copil care nu se lasă descurajat de comportamentul adesea crud al persoanelor care o înconjoară, o fetiță care nu se lasă învinsă de secrete îngrozitoare. Nevoită să se confrunte cu un adevăr teribil despre ea însăși și să descopere lumea aflată dincolo de gardurile bazei militare, Melanie se adaptează cu rapiditate noului mediu, înfruntă primejdiile care pândesc micul grup de supraviețuitori și devine din prizonier protector.

Personajele secundare nu sunt pe deplin pozitive sau negative, dar sunt realiste și complexe, conturate în nuanțe de gri, cu reacții normale pentru orice om aflat în situația lor. Deși la început îi putem încadra cu ușurință în stereotipurile întâlnite în romanele horror, treptat aceștia evoluează, se desprind de imaginea pe care ne-am format-o în primele capitole, își dezvăluie temerile și incertitudinile, se descoperă pe ei înșiși și învață să aibă încredere și să se bazeze pe cel mai neașteptat aliat.
Îngroziți sau curajosi, blânzi sau brutali, lipsiți de speranță sau motivați de dorința de a supraviețui, plini de compasiune sau nemiloși, eroii creați de M.R. Carey reușesc să întrunească toate calitățile și defectele care definesc umanitatea.
Tulburător, șocant și emoționant, Fata cu toate darurile explorează dintr-o perspectivă nouă și unică sfârșitul lumii și evoluția omului într-un volum plin de mister, tensiune și suspans, pe care l-am citit pe nerăsuflate,