Recenzie Intimidare de Penelope Douglas

Numele meu este Tate. Totuși, el nu îmi spune așa. Nici măcar nu i-ar trece prin cap să mi se adreseze atât de familiar, asta în cazul în care mi s-ar adresa cât de cât. Nu, abia dacă îmi vorbește.

Dar nici nu mă lasă în pace.

Cândva, am fost cei mai buni prieteni, după care a început să se lege de mine și a decis că scopul lui este să îmi ruineze viața. Am fost umilită, exclusă și bârfită în toți anii de liceu. Cu cât trecea timpul, cu atât mai chinuitoare deveneau farsele și zvonurile puse la cale de el, și deja mi se făcuse lehamite să mă tot feresc din calea lui. Am plecat chiar în Franța pentru un an de zile, ca să îl evit.

Doar că, acum, m-am săturat să mă mai ascund și nici de-a naibii nu îl voi lăsa să-mi distrugă ultimul an de liceu. Poate că el nu s-a schimbat, dar eu am făcut-o. Este timpul să ripostez.

Nu mai am de gând să-l las să-și bată joc de mine.

Multumesc editurii Epica pentru acest volum emotionant si pentru tot sprijinul acordat. Daca v-a atras atentia acest volum si doriti sa-l cititi, il puteti achizitiona de pe site-ul editurii Epica.

RECENZIE.

Intimidare e un volum care mi-a trezit o multime de sentimente contradictorii. Pe de-o parte, am apreciat modul realist in care autoarea prezinta efectele pe care hartuirea si intimidarea le pot avea asupra victimelor, iar pe de alta parte am fost furioasa si revoltata de modul in care Jared a tratat-o pe Tate si de lipsa de compasiune a persoanelor care erau martorii acestui comportament si asistau fara sa intervina la abuzurile psihice si verbale la care era supusa Tate. Lipsa de reactie a colegilor lui Tate sau mai rau, incurajarea si contribuirea la actele de violenta verbala, reprezenta practic o aprobare tacita a unui asemenea comportament.

Tate este un personaj incredibil, care-ti frange inima si te induioseaza. O fata atat de obosita si ingrozita de abuzurile psihice si verbale la care este supusa zilnic, incat se retrage intr-o cochilie si prefera sa fuga decat sa-si infrunte agresorul, o adolescenta silita sa se maturizeze mult prea devreme si sa-si creeze portite de salvare pentru situatiile in care este incoltita si terorizata.

Am admirat tranzitia lui Tate de la fata inspaimantata, timida, introvertita, trista si confuza, la fata puternica, sigura pe ea, indrazneata si directa. Am fost incantata sa o descopar pe noua Tate care nu mai accepta sa fie umilita si intimidata, care nu-i mai permite lui Jared sa-i controleze viata si care are curajul sa-i infrunte pe cei care au ranit-o. Din pacate, am fost putin dezamagita de atitudinea lui Tate fata de Piper, de usurinta cu care a judecatat-o pe acesta si a incadrat-o intr-o categorie deloc flatanta, uitand ca la fel a fost si ea catalogata de colegii ei. As fi preferat ca Tate sa nu apeleze la violenta si sa nu se confrunte cu Piper in modul jenant si ridicol in care a facut-o la cursele de masini. 

Un alt lucru care mi-ar fi placut sa fie abordat intr-un alt mod este rapiditatea cu care Tate il iarta pe Jared. Mi-ar fi placut ca autoarea sa ne ofere cateva capitole in care Tate sa-i vorbeasca lui Jared despre modul in care hartuirile lui au facut-o sa se simta, despre neputinta coplesitoare care o incerca de fiecare data cand el o ataca, despre repercursiunile pe care actiunile lui le-au avut asupra vietii si psihicului ei.

Jared este un personaj complicat, ale carui fapte sunt greu de inteles, un baiat care si-a transformat neputinta, teama, furia si suferinta intr-o arma indreptata asupra celei mai lipsite de aparare fiinte din jurul lui, fata care i-a fost candva cea mai buna prietena. Modul agresiv, umilitor si plin de cruzime in care Jared o trateaza pe Tate in prima parte a volumului si faptul ca pare satisfacut de durerea si lacrimile acesteia, m-a indignat si m-a tulburat. Trecutul acestuia nu este o scuza pentru comportamentul pe care l-a avut si cu toate ca mi-a parut rau pentru baiatul neajutorat, silit sa indure agresiunea celui care ar fi trebuit sa-l protejeze, am fost dezamagita de faptul ca Jared a ales sa-si infrunte amintirile tulburatoare printr-un comportament oribil.

Cu toate ca atitudinea lui fata de Tate se schimba la un moment dat, nu am putut sa scap de senzatia ca Jared e in continuare captiv in cercul vicios al abuzurilor si desi mi-ar placea sa cred ca iubirea lui pentru Tate are puterea de a-l ajuta sa-si invinga demonii interiori, cred ca Jared ar avea nevoie si de ajutor specializat pentru a depasi trauma care l-a marcat.

Desi autoarea alege sa romanteze un subiect sensibil pentru toti adolescentii, dar mai ales pentru cei care au cazut victima hartuirilor, nu trebuie sa uitam ca nimeni nu ar trebui sa calce in picioare demnitatea unui om si sa-l umileasca, iar violenta de orice fel nu trebuie scuzata, justificata sau incurajata, ci trebuie condamnata si combatuta. 

Intimidare este mai mult decat un roman, este o lectie de viata, o lectie despre consecintele pe care faptele noastre le pot avea, o lectie despre iertare si despre lasarea trecutului in urma, despre puterea de a infrunta dificultatile vietii si de a merge mai departe, dar mai presus de orice este o declaratie de dragoste si o dovada a puterii de vindecare pe care o are iubirea.
Povestea de dragoste dintre Tate si Jared este emotionanta, intensa si pasionala, o poveste de dragoste care dainuie de-a lungul anilor si devine din ce in ce mai puternica odata cu trecerea timpului, in ciuda conflictelor dintre protagonisti. Am apreciat faptul ca desi se tem ca s-ar putea sa fi pierdut iubirea care odata i-a legat, Tate si Jared nu se ezita sa devina vulnerabili in fata persoanei iubite si sa-si dezvaluie unul celuilalt sentimentele pe care le nutresc. Odata cu acceptarea si iertarea greselilor comise, iubirea lor se maturizeaza, devine mai profunda si invinge piedicile care li se pareau candva imposibil de depasit. 

In ciuda subiectului delicat abordat de autoare, Intimidare este un volum captivant, la care te gandesti mult timp dupa ce il inchei, o lectura fermecatoare, melancolica si coplesitoare.