Recenzie Printre tonuri cenusii de Ruta Sepetys

Glasul unei fete rupe tăcerea istoriei.

V-ați întrebat vreodată cât valorează o viață de om? În dimineața aceea, viața fratelui meu a valorat cât un ceas de buzunar.

Lituania, iunie 1941: Lina, o adolescentă de cincisprezece ani, fiică de rector universitar, se pregătește să urmeze din toamnă cursurile Școlii de Arte din Vilnius, și așteaptă cu nerăbdare vacanța de vară de dinainte. Dar, într-o noapte, bubuituri amenințătoare se aud la ușă, iar din acel moment viața ei și a familiei ei se schimbă pentru totdeauna. Poliția secretă sovietică, NKVD, îi arestează pe Lina, pe mama ei și pe frățiorul ei mai mic. Cei trei sunt evacuați din căminul lor și târâți în vagoane de transportat vite, descoperind curând că destinația lor era Siberia. Despărțită de tată, Lina încearcă să strecoare indicii în desenele ei, pe care reușește să le expedieze în secret, din mână în mână, sperând să ajungă în lagărul unde este el încarcerat. În această sfâșietoare și tragică poveste, Lina se luptă cu disperare pentru viața ei și a celor apropiați, cu singura armă de care dispune: iubirea. Dar oare iubirea este de ajuns ca s-o țină în viață?

Multumesc editurii Epica pentru acest volum emotionant si pentru tot sprijinul acordat. Daca v-a atras atentia acest volum si doriti sa-l cititi, il puteti achizitiona de pe site-ul editurii Epica.

RECENZIE.

O lectura inrobitoare si intunecata, Printre tonuri cenusii este marturia cutremuratoare a atrocitatilor, nedreptatilor si a modului inuman in care au fost tratati lituanienii, letonii si estonienii in timpul celui de-al doilea razboi mondial de politia secreta sovietica.
Incarcat de durere si tulburator, volumul nareaza, prin intermediul unei adolescente in varsta de 15 ani, evenimentele prin care au trecut aceasta, mama si fratele ei mai mic dupa ce au fost deportati in Siberia.
Povestea Linei m-a atins intr-un mod pe care imi este greu sa-l explic. Am fost pe rand inspaimantata, indignata, oripilata si deznadajduita, iar fiecare emotie am simtit-o cu tot mai multa intensitate pe masura ce ma atasam de personajele principale.
Suferinta, sperantele nerostite, brutalitatile la care protagonistii sunt supusi si pe care le infrunta zi de zi, cruzimile carora le supravietuiesc cu greu si modul in care refuza sa se lase doborati, mi-au frant inima si m-au indurerat.
In ciuda faptului ca sunt terorizati, infometati si ca traiesc intr-o continua teama ca vor fi ucisi, personajele isi pastreaza umanitatea, integritatea si speranta. Isi ascund furia, ura si groaza, se agata cu disperare de vise care niciodata nu vor deveni realitate si lupta pana in ultima clipa pentru supravietuire, indiferent cat de potrivnica le este soarta.

Au fost momente in care suferinta personajelor era atat de atroce incat nu-mi puteam retine lacrimile, momente in care dispretul si cruzimea unor soldati lipsiti de orice farama de umanitate care umileau si maltratau femei si copii neajutorati m-au facut sa ma opresc din citit, sa las cartea deoparte pentru cateva clipe si sa ma simt vinovata pentru ca pana acum nu am stiut nimic despre oamenii care au indurat atat de mult rau doar pentru ca tara lor s-a aflat in calea ambitiilor politice ale unui tiran.
Lina este un personaj puternic si curajos care, desi uneori isi stapaneste cu greu furia si teama, nu renunta niciodata la speranta si la dorinta de a-si vedea familia reintregita. Isi exteriorizeaza durerea si suferinta prin desen, iar sentimentele ei prind viata prin tusele intunecate zugravite pe coala prezentului si viitorului ei, transformandu-l pe cititor intr-un martor mut, fascinat si captivat de povestea ei.
Elena, mama Linei, este personajul meu preferat. Blanda si rabdatoare, Elena este capabila de orice sacrificiu pentru copiii ei, ii motiveaza si ii incurajeaza pe cei care-si pierd dorinta de a lupta si ii face sa se apropie pe supravietuitorii din lagar.
De la batranul morocanos care isi doreste moartea, la bibliotecara care spera sa-si revada sotul, la profesoara care se teme de singuratate, la mama care se sacrifica pentru a-si salva fiul, pana la copiii fortati sa se maturizeze mult prea devreme, autoarea creeaza personaje realiste de care cititorul se ataseaza si in care se regaseste.
Contrastul dulce amarui creat de amintirile Linei, momentele fericite petrecute alaturi de familia ei aflate in antiteza cu prezentul sumbru, contureaza pasaje emotionante si sfasietoare. Dragostea, prietenia si loialitatea depasesc granita filelor, iar cititorul asista la momente impresionante, incarcate de candoare si inocenta.
Printre tonuri cenusii este un volum care va va bantui mult timp dupa ce-l veti citi, un volum despre speranta, supravietuire si familie, o oda inchinata eroilor tacuti, care nu vor fi uitati niciodata.