Recenzie Tronul de Clestar de Sarah J. Mass

Tronul de Clestar, primul volum din seria omonima scrisa de Sarah J. Mass, a fost publicat de editura Rao.

O inima de gheata.
O vointa de fier.
Faceti cunostinta cu asasina.
Faceti cunostinta cu Celaena Sardothien.
Ucigatoare.
Cu un destin maret.

În întunecatele şi mizerabilele ocne din Endovier o fată de optsprezece ani îşi ispăşeşte o condamnare pe viaţă. Ea este o asasină, cea mai bună din breasla ei, dar a făcut o greşeală fatală. S-a lăsat prinsă.
Tânărul căpitan Westfall îi oferă o ieşire: libertatea în schimbul unui uriaş sacrificiu. Celaena trebuie să-l reprezinte pe prinţ într-o competiţie până la moarte, luptând cu cei mai talentaţi hoţi şi asasini ai ţării. Indiferent dacă rămâne în viaţă sau moare, Celaena va fi liberă.
Indiferent dacă câştigă sau pierde, ea îşi va descoperi adevăratul destin. Dar va putea să se înmoaie inima ei de asasin?

RECENZIE.

Candva, cel mai faimos si temut asasin al Adarlanului, Celaena este acum doar o umbra a celei care a fost. Prizoniera in minele de sare din Endovier, Celaena afla ca singura ei sansa de a scapa de sclavie este sa devina Campioana Regelui Adarlanului. Dar pentru a castiga acest titlu, trebuie sa-i invinga pe ceilalti douazeci si trei de adversari, care la randul lor nu se vor da inapoi de la nimic pentru sansa de a fi liberi.

Devenita reprezentanta Printului Dorian, Celaena se aventureaza in lumea periculoasa a intrigilor de la Curte, unde planuri malefice, adversari de temut si dusmani intunecati par sa-si astepte randul pentru a o ucide.

Singurul ei sprijin este misteriosul Capitan al Garzilor, care ii este alaturi la fiecare pas, antrenand-o, indrumand-o, protejand-o si devenindu-i un adevarat prieten si confident.

Inca de la inceptul volumului am fost fascinata de istoria Erilei si de creaturile magice care au condus candva regatul si au populat padurile si muntii bantuiti acum de umbre si legende infricosatoare. Am fost incantata de momentele incarcate de actiune si tensiune ale competitiei si de misterul care inconjura crimele macabre care se petreceau in palat. Povestea Elenei si a lui Gavin mi s-a parut fermecatoare si mi-ar fi placut sa aflu mai multe despre trecutul lor si despre semnele Wyrd, acele rune antice incarcate de putere si secrete.
Un alt lucru pe care l-am apreciat a fost modul in care a fost construit triunghiul amoros. In ciuda faptului ca nu sunt o fana a povestilor de dragoste care intotdeauna se sfarsesc cu unul dintre personaje avand inima franta, triungiul amoros din Tronul de Clestar este diferit de cele intalnite pana acum in alte volume fantasy. Unul dintre motivele care fac ca povestea de dragoste sa fie una atipica este faptul ca Chaol, Capitanul Garzilor, nu arata un prea mare interes fata de eroina, neavand incredere in aceasta si indoindu-se de intentiile ei pana la finalul volumului. Acesta nu se sfieste sa-si spuna parerea despre atitudinea si comportamentul Celaenei cu fiecare ocazie pe care o are si nu ezita sa o taxeze pe aceasta cand greseste sau cand depaseste limitele impuse de el. Poate din acest motiv, Chaol a si fost personajul meu preferat.

Onorabil, curajos si protector, Chaol este un personaj seducator, care dovedeste cu fiecare ocazie cat de loial este si cat de mult pret pune pe relatia stransa de prietenie pe care o are cu Dorian.
Printul Dorian, desi manifesta un interes mai mare decat Chaol fata de Celaena, continua sa fie pana spre finalul volumului acelasi print afemeiat si incapabil sa isi infrunte tatal pe care il intanim la inceput, desi in unele momente intrezarim in spatele atitudinii superficiale a acestuia un barbat puternic. Am avut de multe ori impresia ca singurele motive pentru care printul era interesat de Celaena erau faptul ca aceasta era atragatoare si era considerata periculoasa. Relatia dintre Dorian si Celaena nu evolueaza in niciun mod, cei doi nu au ocazia sa se cunoasca mai bine sau sa descopere lucruri pe care le au in comun, exceptand pasiunea pentru lectura, si nici nu pare sa ii lege altceva decat atractia fizica si dorinta. Nu am putut sa inteleg de ce Dorian insista ca eroina este diferita de celelalte fete de la curte, cand de cele mai multe ori, Celaena se dovedea la fel de frivola si preocupata de moda, baluri si flirturi, ca orice domnita din suita regala.

Din pacate, Celaena a fost unul dintre personajele care mi-au placut cel mai putin in acest volum si de care nu am putut sa ma atasez. Lipsa de sange rece, de disciplina si de rafinament, aroganta si usurinta cu care isi pierde cumpatul, fac sa fie complet lipsit de credibilitate titlul de cel mai bun asasin al Adarlanului, cu care Celaena se lauda in mod frecvent. M-a dezamagit faptul ca eroina este incapabila sa-si controleze emotiile si sa-si infrunte adversarii intr-un mod inteligent in conversatiile pe care le are cu cei care se folosesc de secretele si slabiciunile ei pentru a o pune la pamant. In repetate randuri se dovedeste necugetata si impulsiva, fie subestimandu-si inamicii, fie considerand ce toti ceilalti competitori sunt nedemni sa-i fie adversari daca nu sunt cei mai buni din breasla lor, desi ea nu dovedeste niciun fel de abilitate iesita din comun care sa o recomande ca fiind un bun asasin. Mi s-a parut absurd faptul ca eroina considera ca slujba ei si titlul de Asasinul Adarlanului sunt ceva demn de mandrie, cand de fapt dovedesc doar ca ea este o persoana lipsita de scrupule care ucide pentru cel care ofera cei mai multi bani, fara sa-i pese de motivul aflat in spatele crimei.

Un alt lucru care m-a deranjat este rapiditatea si usurinta cu care Printesa Nehemia ii ofera increderea ei Celaenei. Ma asteptam ca aceasta sa pastreze distanta fata de toate persoanele de la Curtea Adarlanului si sa fie mai precauta, tinand cont ca oricine putea fi un spion al Regelui, care incearca sa descopere locatia rebelilor pe care Printesa ii protejeaza.

Mi-ar fi placut ca autoarea sa fie mai subtila si sa nu ofere atat de multe indicii care sa-l faca pe cititor sa descopere cu mult inaintea eroinei cine este "raul" din palat. Intotdeauna apreciez elementele de mister din volumele pe care le citesc si fara acestea, de multe ori, lectura isi pierde farmecul.

Cu toate acestea, Tronul de Clestar este un volum captivant si palpitant, care imbina secretele si magia cu misterele si scandalurile de la curte, intr-o lume populata de cavaleri si domnite care nu sunt niciodata ceea ce par.