Recenzie Marea nesfârşită (Al cincilea val #2) de Rick Yancey

Al Cincilea Val al invaziei extraterestre care a lovit Pământul face ravagii printre puţinii oameni rămaşi în viaţă: „nu Ceilalţi au inventat moartea; ei doar au perfecţionat-o“.

Un hotel părăsit, ros de şobolani şi de frigul unei ierni aprige, nu poate fi o ascunzătoare bună pentru grupul de tineri supravieţuitori care au reuşit să rămână împreună. Cineva trebuie să rişte plecând în căutarea unui loc sigur, chiar dacă asta ar însemna să nu-şi mai vadă prietenii niciodată. Pericolele care îi pândesc aici sunt multe şi imprevizibile. Cine s-ar gândi că o fetiţă de 5 ani salvată de la îngheţ ar putea pune în primejdie viaţa tuturor?

Marea nesfârşită, cea de-a doua parte a trilogiei lui Rick Yancey, e o lectură care nu se parcurge decât cu sufletul la gură; ca un meci de şah unde tensiunea dintre cei doi jucători zbârnâie în permanenţă şi e gata să explodeze în orice moment.

Dacă v-a atras atenția acest volum și doriți să-l citiți, îl puteți achiziționa de pe site-ul Editurii Art. Mulțumesc Editurii Art pentru acest volum și pentru tot sprijinul acordat.

RECENZIE.
După ce am citit Al cincilea val, după ce am fost devastată de tragediile și ororile îndurate de personajele care refuzau să renunțe, să se lase doborâte și învinse și se agățau cu încăpățânare și disperare de viață, de speranță și de ultimele fărâme de umanitate, Marea nesfârșită este calmul din mijlocul furtunii, acel loc suspendat în nemișcare din care privești  neputincios, prizonier al emoțiilor și al forței căreia nu i te poți opune, inevitabilul sfârșit al luptei omului cu o putere superioară.

Emoționant, tulburător și captivant, Marea nesfârșită este, la fel ca și predecesorul său, unul dintre cele mai frumoase romane post-apocaliptice pe care le-am citit. Răsturnări de situație care îți frâng inima, personaje memorabile și scenele palpitante, atenta introspecție în mintea umană și modul realist în care sunt redate reacțiile supraviețuitorilor transformă fiecare capitol într-o avalanșă de emoții care ating paroxismul. După momentele de acalmie de la început, după deciziile dificile pe care sunt nevoiți să le ia și alegerile care vor înfluența viitorul fiecărui personaj, după supliciile și calvarul prin care trec, ritmul volumului este accelerat treptat, pe măsură ce autorul introduce noi personaje și face dezvăluiri terifiante.

De această dată, nu mai asistăm la un război nedrept purtat cu un inamic nemilos și aparent imposibil de învins, ci la o luptă al cărui câmp de bătălie se află în sufletele și în mințile eroilor supuși din nou la încercări și provocări menite să-i doboare și să le răpească speranța. După cele cinci valuri de nenorociri abătute asupra Pământului, doar cei mai puternici, mai curajoși și mai abili au reușit să supraviețuiască, luptând după noi reguli, adaptându-se într-o lume nouă și folosind fiecare frântură de informație pentru a se opune invadatorilor. Forțați să îndure un atac psihologic, care le expune slăbiciunile, vânați și nevoiți să se confrunte cu acea parte din ei care i-ar putea împinge să piardă tot ceea ce îi face să fie umani, privați de alegeri, istoviți și ghidați doar de nevoia de a nu ceda în fața inamicului, protagoniștii încearcă să reziste în fața pericolului care îi amenință și să întărească legăturile fragile care îi unesc.

De-a lungul volumului am fost pe rând măcinată de teamă și incertitudine, am sperat și am suferit alături de personaje, am îndurat pierderi dureroase și am asistat la scene cutremurătoare, am descoperit secrete înfiorătoare, conspirații și planuri cumplite.
Ascunși într-un hotel abandonat, răniți, vulnerabili și înspăimîntați, cuprinși de îndoieli și de neîncredere, cu scuturile coborâte, Cassie, Ben și micul grup din care aceștia fac parte înfruntă riscuri uriașe și luptă împotriva unor sorți potrivnici, împotriva unui inamic care se ascunde în umbre, care nu încetează să-i urmărească și care nu renunță niciodată.

Narațiunea multiplă care alternează între Cassie, Evan, Ringer și Poundcake, oscilând între persoana întâi și persoana a treia contribuie la conturarea personalităților personajelor și la crearea unor scene brutal de sincere, intense și încărcate de tensiune. Sacrificiile unor personaje, curajul și determinarea acestora, forța interioară extraordinară de care dau dovadă, loialitatea, compasiunea și altruismul lor sunt înduioșătoare, impresionante și uneori dureros de urmărit.
Paralelismul sintactic și figurile de stil folosite, lumea crudă și brutală imaginată de autor, chinul unor copii și al unor adolescenți care au pierdut totul, mai puțin scânteia de speranță care le dogorește în suflete, promisiunile ținute și cele încălcate, capacitatea acestora de a îndura suferința și de a înainta cu trupul frânt și inima zdrobită completează un volum ingenios, unic și fascinant, o lectură palpitantă, pe care o păstrezi în inimă mult timp după ce ai terminat-o.

Complexitatea relațiilor umane explorate de Yancey, personajele excepționale care prind viața în paginile cărții și momentele dramatice care își dau fiori fac din Marea nesfărșită un volum sensibil și provocator pe care îl devorezi pe nerăsuflate, o poveste scrisă cu măiestrie, care te ține prizonier până la final.