marți, 12 mai 2015

Recenzie Atlantida (Lumi la raspantie #1) de Antoinette Wornik

Cand incepi sa citesti aceasta carte, fii pregatit.

Pentru ca ea te va constrange sa abandonezi realitatea exterioara si sa te lasi sorbit de vartejul apelor, spre abisuri, in lumea ascunsa a Atlantidei. Aici ti se vor dezvalui taine uluitoare, vei fi initiat in experiente ce transgreseaza limitele mentalului uman, nascandu-ti avatari, ca sa calatoresti prin constiinte, galaxii, niveluri ale existentei.
Vei fi partas la o iubire care vrea sa sfideze timpul, Legile, alcatuirea fiintei, viata si moartea.
Apoi, te vei trezi zvarlit din nou in lumea ta, amenintata acum cu iminenta colonizarii de catre creaturi extraterestre ce lupta fara scrupule sa supravietuiasca.

Infiltrat in Hangar 52, zona fara urme a operatiunilor top secret, vei afla adevaruri intunecate si incredibile despre civilizatii nonumane.
Alaturi de agentii antrenati in combaterea terorismului biologic, iti vei mobiliza vointa sa gasesti calea pentru a-ti salva semenii de la moarte.
Dar te vei zbate mereu sa regasesti Atlantida, lumea pierduta in adancuri.

Daca v-a atras atentia acest volum si doriti sa-l cititi, il puteti achizitiona de pe site-ul Editurii Nemira.
Multumesc Editurii Nemira pentru acest volum si pentru tot sprijinul acordat.


RECENZIE.
Atlantida este un volum în care capitolele se succed cu repeziciune, pe măsură ce suntem atraşi într-o lume a secretelor, a conspiraţiilor şi a ameninţărilor extraterestre.
De la primele pagini suntem introduşi într-o conversaţie aparent lipsită de importanta, desfăşurată între mai mulţi cercetători, după participarea la un seminar. Dar, pe măsură ce discuţia avansează, o poveste înfiorătoare a unuia dintre cercetători atrage atenţia lui Peter, care descoperă un înţeles ascuns şi îngrozitor în faptele narate de colegul său.
Bântuit de o perioadă învăluită în mister din trecutul său, Peter începe treptat să-şi aducă aminte de timpul petrecut alături de entităţile stranii, nemuritoare şi înţelepte, care păstrează, din umbră, echilibrul universului şi ocrotesc toate formele de viaţă. Ascunse în străfundurile lumii subacvatice, în abisul oceanului, capabile să călătorească printre lumi şi dimensiuni şi să ia orice formă, legate de o reţea invizibilă de gânduri, acestea l-au caluzit şi l-au învăţat să-şi extindă capacităţile cognitive, să-şi acceseze forţele telepatice şi să străbată timpul şi spaţiul, pregătindu-l pentru o misiune de a cărei reuşită depinde soarta omenirii.
Singurul minus al acestui volum a fost faptul că autoarea nu ne oferă prea multe informaţii despre personajul principal, Peter. Deşi, mai târziu ni se dă de înţeles că era adolescent la momentul întâlnirii cu atlanţii, comportamentul acestuia, modul în care percepe întâmplările prin care trece, rapiditatea cu care acceptă să se supună unor fiinţe necunoscute şi uşurinţa cu care asimilează noile cunostinte îl fac pe cititor să creadă că acţiunea se petrece doar la puţin timp înainte de evenimentele din primul capitol, când Peter era deja un cercetător genial de renume. Răbufnirile şi revoltele tipic adolescentine ale acestuia, par mai degrabă scurte momente de enervare ale unui adult nemulţumit care îşi regăseşte apoi cu uşurinţă calmul, nu emoţiile unui băiat răpit de lângă familia lui, îndepărtat de tot ceea ce cunoştea şi transportat într-o lume nouă. Mi-ar fi plăcut să existe o delimitare între adolescentul Peter şi bărbatul matur Peter, iar trăirile prin care acesta trece să fie mai evidente şi mai bine conturate.
De asemenea, mi-aş fi dorit ca autoarea să pună accent pe acomodarea în Cetatea Atlantidei şi pe dezvoltarea relaţiilor dintre personaje. Mi s-a părut că sentimentele lui Peter faţă de Arya au evoluat mult prea repede şi că acesta a ajuns să ţină la Haruni şi să-i perceapă drept figuri părinteşti în ciuda faptului că relaţiile dintre ei erau destul de reci şi distante, marcate de neîncredere şi nenumărate secrete.
Cu toate acestea, Atlantida reuşeşte că menţină interesul cititorului devenind, după jumătatea volumului, o lectură în care predomina scene captivante presărate cu momente tensionate, datorită pericolului care se conturează încetul cu încetul. Intriga atent construită în capitolele precedente îşi găseşte punctul culminant, într-o răsturnare de situaţie neaşteptată, care promite o noua călătorie spre cunoaştere, evoluţie şi descoperirea sinelui în următorul volum.

24 de comentarii:

Andra Raluk spunea...

Nu prea citesc cărți de genul. De fapt, tot ce am de la Nemira sunt Eu sunt numărul patru, Jocurile foamei şi Urzeala tronului.
Mi-ar plăcea să încerc Atlantida sau Roboapocalipsa, cred.
Ce rating i-ai dat acestei cărți, Mădă?

Foxette spunea...

Eu, practic, iubesc Atlantida. E un mister nerezolvat si iubesc sa citesc povesti legate despre aceasta lume. Sa ma uit la documentare, filme pe tema asta. Iar cartea pare destul de bunicica.

Andra Raluk spunea...

Foxette, eu nu am văzut/citit nimic de genul. Vreo recomandare specială pentru mine? :D

Emanuela Bercaru spunea...

Nici eu n-am vazut/ citit despre Atlantida, insa sincer mi se pare interesanta. Parca imi place mai mult decat Roboapocalipsa din recenzie. Si imi place cum scoate Mada in evidenta ce i-a placut si ce nu, fara a face spoillere. Mada, nu inteleg cum reusesti. :)

Andra Raluk spunea...

Da, ştiu ce zici. Nu citesc mereu recenziile pe bloguri, dar la Mădă le citesc căci ştiu că nu vor fi spoilere.
Mă bucur că nu-s singura care nu a aprofundat subiectul Atlantida. :*

Foxette spunea...

@emanuela, aici sunt de acord cu tine.
@andra, nici eu nu citesc prea des recenzii, dar aici e altceva.
Prima data am dat de Mada la o recenzie, sincera sa fiu nu stiu care. Dar mi-a placut cum a fost scrisa. Si am ramas aici. Cred ca din iarna trecuta, de craciun, prin decembrie. Voi cum ati gasit-o pe Mada?

Emanuela Bercaru spunea...

Foxette, la ce esti de acord cu mine?
Legat de Mada, am gasit-o anul trecut cam pe vremea asta, cand cautam sa citesc recenzii despre carti. Cred ca am gasit blogul la o fetita din Suceava care are si ea blog de carti :)

Foxette spunea...

Sunt de acord cu tine in legatura cu recenziile lui Mada. Le scrie frumos si imi face placere sa ii aflu ce i-a placut si ce nu.

Emanuela Bercaru spunea...

Foxette, eu m-am simtit super bine ca a tinut cont de dorinta si sugestia mea de a pune un top al cartilor/ seriilor preferate, chestie care pe alte bloguri nu o gasesti :)

Foxette spunea...

Emanuela, asa este. Nu prea urmaresc bloguri, doar daca ma intereseaza o anumita carte citesc cateva recenzii inainte s-o cumapar sa vad pareri diferite.

Emanuela Bercaru spunea...

Eu am perioade in care urmaresc si perioade in care nu. De exemplu, aici la Mada, am participat la concurs in iulie anul trecut, apoi vreo 3 luni am intrat f rar, ca am avut nunta, apoi luna de miere, apoi niste cursuri in fiecare seara dupa munca, apoi mutat in franta. Apoi m-am calmat si am inceput iar sa intru. Dar in perioada aia n-am mai intrat nicaieri, nu doar aici.

Foxette spunea...

Eu intr-un timp nici nu mai citeam asa mult, nu mai cautam pe net nimic legat de carti. Dar in decembrie am inceput din nou. Unde ati facut luna de miere? <3

Emanuela Bercaru spunea...

Fiecare are perioade si perioade. Eu acum nu citesc atat pentru ca am venit in tara si simt nevoia sa ma intalnesc cu prietenii cu care nu m-am vazut de mult timp... cu fiecare separat. Si e destul de greu. Azi incep si lectiile de condus, deci o sa am si mai putin timp liber.
Legat de luna de miere, am fost 3 zile in Praga si la 2 saptamani am fost o saptamana in Mallorca. A fost fain, odihnitor, dupa perioada aia de stres dinainte...

Foxette spunea...

Ce frumos! Mie una imi place sa calatoresc si sa vad locuri noi. Mai ales ca vreau sa le vad pe cele mai frumoase din romania intai. Cred ca ti-a fost dor de unii prieteni...

Emanuela Bercaru spunea...

Chiar mi-a fost. Azi ma intalnesc cu o prietena din liceu, pe care n-am mai vazut-o din liceu, pentru ca la un moment dat a disparut de pe messenger, fiecare era cu facultate, cu relatia ei, si ne-am pierdut asa. Abia astept :D

Foxette spunea...

Ce frumos. Ma bucur. Si eu cand ma gandesc ca o sa ma despart de nebunii astia de colegi ma ia melancolia. Sper sa tin legatura cu ei. Si sa ne vedem peste ani, ar fi foarte frumos.

Emanuela Bercaru spunea...

Eh, nu te gandi asa. O sa vina liceul si prieteniile pe viata. O sa vezi ca o sa te intelegi mult mai bine cu colegii de liceu, pentru ca va maturizati impreuna :)

Foxette spunea...

De asta sunt sigura. Acum ca avem si noi o varsta intelegem altfel, judecam altfel, bla bla bla. =)) Sunt sigura ca o sa intalnesc astfel de persoane, inca nu sunt pe cale de disparitie, inca..

Emanuela Bercaru spunea...

Stiu ca nu ma crezi, dar o sa vezi :D Eu legatura cu colegii de generala n-am pastrat-o, si nici nu i-am regretat mai tarziu, desi ne-am inteles bine atunci. Cu colegii de liceu e alta treaba... am devenit adulti impreuna, si asta inseamna mult.

Foxette spunea...

Ma bucur sa am pe cineva cu care sa vorbesc despre lucruri de genul. Si cu mama vorbesc genul asta de lucruri dar e altfel cu ea.

Emanuela Bercaru spunea...

Eh, stai calma, oricum ai o mamica care te intelege. Gandeste-te ca auzeam multe fete pe fb carora mamele le ziceau sa isi mai ia si haine si sa mai lase cartile... asa ca bucura-te de a ta :)

Foxette spunea...

Da. Imi displac genul ala de fete. Cunosc cateva, am si eu la mine in clasa. Au prieten si n-au citit o carte in toata viata lor. Si nu sunt de treaba sa zici ca mi se pare. Oricum, e treaba lor.

Emanuela Bercaru spunea...

Mda, lasa-le, nu le trezesti tu acum. Daca n-au fost invatate din timp, nu ai ce sa le faci, au alte prioritati in viata, ca Monica Columbeanu si alte "vedete" din Romania.

Madalina's Books spunea...

Fetelor, ma bucur foarte mult ca mi-ati descoperit blogul si ca am avut astfel ocazia sa va cunosc :) Sunteti minunate si ma bucur foarte mult de fiecare data cand va place una dintre recenziile pe care le scriu ^_^
Va multumesc mult pentru prezenta pe blog si pentru toate comentariile frumoase pe care le postati :)