Recenzie Dearly, Departed (Gone With the Respiration #1) de Lia Habel

Dearly, Departed, romanul de debut al scriitoarei americance Lia Habel, este un amestec de romance şi thriller, un roman de o imaginaţie nebunească, plin de aventură zgomotoasă, suspans care te înfioară şi comedie macabră ce redefineşte pentru totdeauna conceputul de dragoste nemuritoare.

Dragostea învinge totul, aşa se spune. Dar poate săgeata lui Cupidon să străpungă atât inimile celor vii cât şi ale celor morţi sau, mai degrabă, ale celor nemorţi? Poate o tânără lady victoriană să găsească adevărata dragoste în braţele unui zombi arătos?

Anul este 2195. Locul este Noua Victorie, o naţiune high-tech modelată după moravurile, obiceiurile şi moda unei epoci străvechi. Nora Dearly, o adolescentă din înalta societate, este mult mai interesată de istoria militară şi de tulburările politice ale ţării ei decât de ceaiurile dansante şi de balurile debutantelor în societate. Dar după moartea iubiţilor ei părinţi, Nora este lăsată în grija şi la cheremul mătuşii sale despotice, o arivistă risipitoare care a cheltuit averea familiei şi acum plănuieşte să găsească un soţ bogat pentru nepoata sa. Pentru Nora, nicio altă soartă nu poate fi mai oribilă de atât, până când este aproape răpită de o armată de cadavre ambulante.
Dar soarta de-abia şi-a început jocul cu Nora. Catapultată din lumea ei de politeţuri de salon, ea se trezeşte împuşcând zombi lihniţi de foame alături de nişte comandouri misterioase înveşmântate în negru şi înfruntând un virus fatal, aşa-numitul Laz , care învie morţii şi, odată cu ei, şi Iadul.
Cu greu se poate numi asta o situaţie fericită. Apoi Nora îl cunoaşte pe Bram Griswold, un tânăr soldat curajos, frumos, nobil şi mort. Dar, aşa cum se întâmplă şi cu restul unităţii lui speciale de nemorţi, norocul şi ştiinţa modernă i-au oferit lui Bram posibilitatea de a-şi păstra mintea, bunele maniere şi toate părţile corpului. Iar când relaţia, bazată pe încredere, dintre el şi Nora se transformă în tandreţe, nu mai există cale de întoarcere. Ei ştiu că în cele din urmă molima va învinge, despărţindu-i pentru totdeauna pe nefericiţii îndrăgostiţi. Dar până atunci, vor avea ceea ce inimile lor, fie că bat sau nu, îşi doresc.

RECENZIE.
Dragostea poate fi intalnita oriunde, chiar si intr-o lume post-apocaliptica, in bratele unui tanar si fermecator capitan zombie. Sau cel putin asta descopera Nora, o tanara din inalta societate, fascinata de istorie si de razboaiele dintre Victorieni si rebelii Punks care i-au segregat tara, care si-a pierdut ambii parinti din cauza unei misterioase boli fatale, dupa ce intreaga ei lume se prabuseste cand este atacata de zombie care incearca sa o rapeasca si este mai apoi salvata tot de zombie. Zombie din Comandoul Z, condus de atragatorul si curajosul capitan Bram Griswold, devenit unul dintre mortii vii cu doi ani in urma.
Intr-o lume abia recladita dupa ultima catastrofa naturala, care a decimat populatia planetei cu 150 de ani in urma facandu-i pe supravietuitori sa se indrepte spre Ecuator, un nou dezastru pandeste la orizont, cand mortii se ridica infometati si decisi sa-i sfasie pe toti cei care le ies in cale. Dar printre acestia exista si zombie care si-au pastrat ratiunea si umanitatea si care lupta din umbra pentru a-i proteja pe oameni de atacurile sangeroase si pentru a ascunde de locuitorii noii Londre Victoriene adevarul despre amenintarea care pandeste la granita dintre teritoriile victorienilor si ale punk-istilor.
Dearly Departed, primul volum din seria Gone With the Respiration, de Lia Habel, este narat de cinci personaje, ale caror povesti se imbina pe parcursul desfasurarii actiunii. Desi, la inceput, am fost putin deranjata de punctele de vedere multiple si mi-a fost mai greu sa patrund in lumea creata de autoare si sa trec peste usoara aversiune fata de zombie, incetul cu incetul m-am obisnuit cu personajele si am apreciat mai mult perspectivele lor diferite, puternic conturate, prin accentul pus pe fiecare fir narativ. Am inteles mai bine schimbarile prin care trec personajele, trecutul lor dureros si modul in care virusul Laz le-a modificat, intr-un fel sau altul, cursul vietii.
Capitolele mele preferate au fost cele narate de Nora si Bram, iar povestea lor de dragoste, emotionanta si induiosatoare, m-a cucerit si mi-a dovedit ca iubirea nu are nevoie de doua inimi care bat la fel, ci de doua suflete care vorbesc aceeasi limba.
Bram, prin modul atent si grijuliu in care incearca de la inceput sa o protejeze pe Nora, sa o ajute sa se acomodeze cu el si cei afectati la fel ca el de inspaimantatorul virus Laz, o ajuta sa accepte mai usor adevarul  dureros despre trecutul ei si despre virusul terfiant care-i pune pe toti in pericol. Cu rabdare si tandrete, o cucereste pe Nora si devine pentru ea punctul de referinta, cel la care se raporteaza in relatiile cu ceilalti zombie, pe masura ce sentimentele dintre ei devin tot mai profunde. Captivi intr-o lume in care ziua de maine nu mai aduce nicio speranta, iar viitorul e cel mai necrutator dusman, Nora si Bram dau frau liber sentimentelor pe care le au unul pentru celalalt, intr-un mod romantic si delicat, care va frange inimile tuturor cititorilor. Faptul ca relatia lor nu e una peste care anii pot trece cu blandete, nu este una despre care pot visa ca le va oferi in viitor sansa unei vieti petrecute impreuna, o face cu atat mai emotionanta si mai tragica, determinandu-te sa te atasezi si mai puternic de cele doua personaje.

Citate preferate:
"On the last page he'd written simply, She's so beautiful."

"Nora!" I heard someone yell.
Bram met me halfway. He scooped me up with one arm and pulled my head toward his. I didn't fight it in the least. He kissed me harshly, and I returned it, leaping up on my toes, seeking out his chapped, broken lips with my own, inexpertly, needfully. And then he just held me as I cried, soaking his dirty T-shirt with my tears, his cheek on my head.
"I thought you were gone," I managed to get out. "I thought you were really gone..."

"I thought I was, too," he said, laughing weakly. "But I'd never leave you if I had the choice. I was going to get back to you, or grind to dust trying."

"You do realize that this is wrong?" Bram joked. I opened my eyes and found him looking at me as if he wanted to rememorize my face.
"So,so wrong," I agreed, reaching up to finger another new cut he'd acquired on his hairline. The skin along his right cheek was lightly singed. He was still the most beautiful thing I'd ever seen."