Recenzie Asasinul Regal (Farseer #2) de Robin Hobb

Fitz a supravietuit primei sale misiuni ca asasin regal, dar a ramas aproape infirm. Asa ca, incrancenat, jura sa stea departe, in munti. Numai ca iubirea si anumite intamplari neprevazute il fac sa se intoarca la Buckkeep, adica la intrigile ucigatoare din familia regala.

Regatul e atacat din toate partile, iar tradarea pluteste ca o amenintare asupra tronului. La vremuri primejdioase, soarta tinutului s-ar putea sa fie in mainile lui Fitz.

Dacă v-a atras atenția acest volum și doriți să-l citiți, îl puteți achiziționa de pe site-ul Editurii Nemira. Mulțumesc Editurii Nemira pentru acest volum și pentru tot sprijinul acordat.

RECENZIE.

După un prim volum fenomenal, Robin Hobb ne îndrumă din nou pașii spre cele Șase Ducate, lumea fantastică și plină de mistere pe care abia am început să o descoperim în Ucenicul Asasinului.

Concentrându-se pe relația dintre personaje și pe evoluția acestora, Hobb pune accent pe emoțiile și sentimentele care definesc fiecare personaj, pe trăsăturile de caracter care le influențează comportamentul și acțiunile, pe legăturile care îi determină să acționeze într-un anumit mod și care îi împing să-și asume riscuri uriașe. Modul în care Hobb conturează fiecare personaj în parte, tușele care îi umanizează pe aceștia și îi fac să pară atât de reali în mintea cititorului, calitățile și defectele care contribuie la crearea unor eroi uimitor de vii, transformă fiecare moment de suferință, fiecare pierdere și fiecare tragedie în clipe dureroase, experimentate la intensitate maximă de cititor. Fiecare întâmplare are un ecou care se resimte dincolo de paginile cărții, fiecare luptă are consecințe palpabile și fiecare eșec poate aduce moartea învinsului.

De departe, cea mai impresionantă și mai profundă legătură, unică și uluitoare, datorită diferențelor dar si similitudinilor dintre cele două personaje, este cea dintre Fitz și puiul de lup Ochi Întunecați.

Conexiunea creată prin intermediului Harului, îl alină și totodată îl înspăimântă pe Fitz din cauza pericolului în care îl pune legătura psihică interzisă pe care o are cu lupul. Cu toate acestea, prezența lui Ochi Întunecati, loialitatea lupului și modul în care îl protejează fără să ezite pe Fitz, îl transformă pe acesta în singurul aliat de care Fitz nu se îndoiește, în singurul prieten dezinteresat care nu se folosește de Fitz sau de darurile sale. 

În Asasinul Regal îl regăsim pe Fitz vizibil schimbat, marcat și maturizat de întâmplările prin care a trecut în volumul anterior și de tentativa de asasinat asupra sa. Singuratic și deprimat, neînțeles și obosit, Fitz poartă pe umeri o povară copleșitoare, mult prea mare pentru un adolescent nevoit să fie asasin și înțelept, războinic și strateg de la o vârstă mult prea fragedă, într-o lume mult prea brutală.

Portretul lui Fitz este realist și complex, un tânăr nefericit aruncat într-o lume în care comploturile și trădările pândesc la fiecare colț, iar mașinațiunile inamicilor periculoși și influenți i-ar putea aduce oricând moartea.

Transformat într-o armă, folosit deopotrivă de cei pe care îi consideră prieteni sau dușmani, Fitz este prizonier al intrigilor politice, un prizonier onorabil și nobil, mânat de devotamentul față de regele său, care luptă cu toate forțele pentru ceea ce crede că este corect și care refuză să aleagă calea ușoară, mai puțin morală, pentru a-și învinge inamicii. Nesigur de locul său în lume și de poziția sa la curtea regală, Fitz se îndoiește de destinul său și trăiește cu teama constantă că secretul său cel mai întunecat, dar și cel mai prețios, ar putea fi oricând descoperit.

Epic, emoționant, tulburător și de neuitat, Asasinul Regal este un volum extraordinar, un volum care îți dă fiori de teamă și de încântare, un volum de o frumusețe neasemuită, a cărui scriitura captivantă și bogăție a detaliilor sunt dovada de netăgăduit a imensului talent demonstrat de Robin Hobb.