Recenzie Cincizeci de umbre descatusate (Fifty Shades #3) de E L James

Cincizeci de umbre descatusate, al treilea volum al seriei Fifty Shades (click pe titlul seriei pentru volumul al doilea) de E L James, a fost publicat de editura Trei in 26 noiembrie.

Anastasia Steele şi Christian Grey au acum totul: dragoste, pasiune, intimitate, bogăţie şi o mulţime de posibilităţi privind viitorul lor. Însă Ana ştie că nu va fi uşor să trăiască alături de Fifty Shades. A fi împreună este o provocare plină de neprevăzut.
Într-un fel sau altul, Ana trebuie să înveţe să împărtăşească stilul de viaţă opulent al lui Christian fără să-şi sacrifice propria identitate.
La rândul său, Christian trebuie să-şi înfrângă dorinţa nestăpânită de control în timp ce se luptă cu demonii din trecutul său chinuitor.
Tocmai când se pare că forţa iubirii lor va eclipsa orice obstacol, soarta conspiră pentru a face ca temerile cele mai adânci ale Anei să devină realitate.

Multumesc librariei online Libris pentru acesta carte si pentru tot sprijinul acordat.

RECENZIE.
Premisa de la care porneste cunoscuta serie Fifty Shades, este deja clasica poveste de dragoste (fie ca esti cititor de fantasy, ya, paranormal romance sau new adult contemporary), mai mult sau mai putin imposibila, intre doua personaje cu personalitati diferite, educatii diferite si care provin din medii sociale diferite.
Pe scurt, personajul masculin este un barbat foooarteee atragator, intunecat, rece, intimidant si bogat, iar personajul feminin este o fata nesigura pe aspectul ei fizic, timida, inocenta si cu posibilitati financiare reduse. In timp ce seducatorul Grey este un barbat afectat de trecutul sau tulburator, Ana a avut o copilarie relativ normala, pe care si-a petrecut-o alaturi de mama ei si tatal vitreg, Ray, langa care a ramas si dupa divorul acestora.

La fel ca orice femeie care l-a intalnit vreodata pe Grey, Ana este impresionata din clipa in care il vede pentru prima data de aspectul fizic al acestuia, de puterea si influenta pe care acesta o exercita asupra celor din jurul lui si de atractia fizica incredibil de puternica pe care o simte fata de el. Pana aici totul este normal, pentru ca cine nu s-ar simti putin intimidata sau atrasa de un barbat tanar, atragator, multimilionar si sigur pe el? Dar, pe de alta parte, pe masura ce relatia celor doi evolueaza si devine intima, te-ai cam astepta ca protagonista sa se obisnuiasca cu barbatul de langa ea, sa nu mai fie atat de stangace si sa nu-i permita sa aiba un comportament autoritar si dur cu ea, mai degraba potrivit pentru angajatii lui decat pentru o iubita.
Ei bine, asta nu se intampla. Ana nu il pune la punct pe Grey cand posesivitatea lui depaseste orice limita, nu ii sanctioneaza sau reproseaza iesirile necontrolate si in mare parte, ii scuza orice deviere comportamentala, punand-o pe seama traumelor din copilaria sa.

Intr-adevar, Grey este puternic afectat de intamplarile traumatizante din copilaria sa si influentat de modul in care si-a inceput viata intima in adolescenta, dar asta nu scuza comportamentul lui, tinand cont ca beneficiaza de ajutor specializat de foarte multi ani si ca este un adult, nu un copil care-si manifesta neputinta prin posesivitate si agresivitate. Mi se pare greu de crezut ca, in ciuda sedintelor de consiliere psihologica, starea acestuia nu s-a imbunatatit deloc, nici modul in care se percepe pe el insusi si nici modul in care isi trateaza partenerele, pana in momentul in care o intalneste pe Ana.

Dar, in ciuda declaratiilor de dragoste si a adaptarii dorintelor lui la preferintele acesteia, Grey nu se schimba prea mult nici macar din iubire. La finalul celor trei volume, dupa toate incercarile care le marcheaza relatia, Christian este acelasi barbat posesiv, gelos, dornic de control, deloc rezonabil si dominant, care era la inceput. Daca am putea inclina sa credem ca in intimitate s-a schimbat, ne putem da seama cu usurinta ca Ana este cea care s-a schimbat, ea fiind cea care se adapteaza la dorintele lui, cea care incepe sa aprecieze modul in care acesta isi exprima pasiunea.

Mi-ar fi placut ca Ana sa fie un exemplu de femeie independenta, demna, cu picioarele pe pamant, care nu il lasa pe barbatul de langa ea sa scape cu un comportament deplasat, doar pentru ca acesta se pricepe sa-i ravaseasca simturile cu un sarut. Un personaj feminin capabil sa-i taxeze comportamentul si sa-i intoarca spatele atunci cand acesta refuza sa-si schimbe purtarea, nu o femeie subjugata de abdomenul si ochii incredibili ai barbatului care isi foloseste trupul pe post de arma.

As fi vrut sa-l vad pe Christian preocupat de faptul ca a depasit masura, macinat de remuscari si cerandu-si scuze pentru gesturile sau vorbele care au ranit-o pe femeia iubita. Cred ca daca Ana nu ar fi cedat dupa fiecare cearta, dupa fiecare moment in care Christian da dovada de imaturitate, in speranta ca acesta isi va deschide sufletul in fata ei si i-ar fi spus acestuia ce a deranjat-o, ce a ranit-o, l-ar fi facut sa-si dea seama unde greseste si sa incerce sa-si revizuiasca atitudinea. Din pacate, de cate ori ar fi fost necesara o conversatie, care sa lamureasca problemele pe care le au si ceea ce i-a deranjat la partenerul lor, cei doi aleg sa-si incheie conflictul prin sex, refuzand sa constientizeze ca acesta nu este o solutie pentru o relatie care se vrea matura si de durata.

Cred ca toate cititoarele (inclusiv eu) s-au simtit macar o data atrase de baiatul rau, seducator si sarcastic din romanele citite, dar uneori autoarele depasesc anumite limite, care diferentiaza un baiat rau, cu sufletul chinuit, de un baiat care face rau, atat fizic, cat si psihic si care transforma eroina, care la inceput mai avea mici momente de normalitate in care constientiza ca modul in care se poarta acesta e nefiresc si il punea la punct, intr-o femeie care nu doar ca ii accepta comportamentul, ba chiar ii cauta scuze.
Cred ca accentul nu ar trebui sa se puna pe acceptarea partenerului asa cum e acesta, pentru ca aceasta este impresia pe care mi-o lasa volumele in care eroina, fie este un personaj slab si lipsit de coloana vertebrala, fie unul care raspunde la sarcasm si replici dureroase cu sarcasm si replici dureroase, ci pe incercarea personajului masculin de a se schimba in bine de unul singur, nu doar cand este motivat de partenera care-i ofera dragoste si intelegere. Ca oameni, ca persoane mature, ar trebui sa constientizam si fara sa ni se spuna, ca gesturile sau vorbele noastre sunt nefiresti si pot rani si sa nu fie nevoie sa fim impinsi de la spate pentru a deveni mai buni.

In Cincizeci de umbre descatusate, la fel ca si in celelalte volume ale seriei, au fost si momente pe care le-am apreciat, momente pline de tandrete, pasiune si romantism, sau clipe amuzante in care personalitatile contrastante ale celor doua personaje, Ana si Grey, se ciocneau intr-un savuros schimb de replici sau e-mailuri. M-ar fi incantat ca volumele sa se bazeze mai mult pe aspectele luminoase ale relatiei dintre cei doi si mai putin pe intunericul pe care uneori aveam senzatia ca Grey il foloseste ca scuza pentru gesturile sale. Mi-a placut epilogul si finalul fericit al celor doua personaje, care in sfarsit nu mai sunt bantuite de umbre intunecate.